Smerita, Dostoievski

Şi eu am crezut că dumneata o să mă laşi aşa, i-a scăpat ei fără voie, atît de fără voie, că poate nici n-a observat că a spus-o şi totuşi, — o, ăsta a fost cuvîntul ei cel mai important, cel mai tragic şi cel mai de înţeles pentru mine din seara aceea, şi mi s-a înfipt ca un cuţit în inimă !